Astăzi am văzut un film despre cât de suboameni putem fi (12 years a slave), un muzeu despre cât de supraoameni sunt câţiva şi despre sinceritate emoţională (Vincent van Gogh), am vorbit despre o despărţire şi am plâns de tot atâtea ori. Viaţa e un puzzle cu de toate. Şi peste tot miroase a fum.
duminică, 16 martie 2014
miercuri, 12 martie 2014
Confesiune
Mi-au trebuit câţiva zeci de ani să cresc aşa, să gândesc, să iert, să zâmbesc, să vorbesc şi să simt aşa. Să fiu. Câteva iubiri şi despărţiri, depresii şi isterii, derapaje şi rezoluţii, promisiuni de răzbunare şi încercări de absolvire a tuturor greşelilor, reale şi presupuse. Am iubit până la sânge de fiecare dată, dincolo de epicentru inimii, am dat şi am ars tot ca într-un exerciţiu de purificare, ca într-o repetiţie pentru sacrificiul deplin. N-am ştiut ce înseamnă rezerve, strategii, orgoliu sau mister. Am iubit ca o nebună, de tot, degeaba, dintotdeauna. Dureros şi necesar, procesul de echilibrare, cu ajustări din ce în ce mai precise, mi-a consumat aproape toate resursele afective, creative şi de înţelegere a resorturilor lumeşti. Sunt bine.
marți, 11 martie 2014
Decalog din cartea groasa a firii
Vine primavara si cu ea, o avalansa de posibilitati de a iti redesena viitorul. Care, apropo, nu exista, pentru ca nu exista timp. El e o conventie, sa ne organizam si optimizam informatiile. Precum m-am straduit si eu mai jos.
luni, 10 martie 2014
Decizii imaginare pentru probleme amanate
Ultimele saptamani au fost maxim naucitoare. Dupa o mini-diagonala germana de cinci zile (Frankfurt-Koln-aproape Ulm-mai sus de Bruxelles-si-napoi la Frankfurt), cu multe intalniri, case de turta dulce si castele atent gravate pe harta sufletului meu calator (ca digital n-am reusit la fel de bine), a urmat o saptamana intensa la birou si inafara lui, cu mult Rammstein si pop-art.
miercuri, 5 martie 2014
O vreme care-ti cade-n cap
Cerul se reazama in cosurile de fum, sta agatat violet si violent de acoperisuri, amenintator de parca norii sunt zidul orasului impotriva oceanului pluvial. Primavara e doar un pretext creationist.
vineri, 14 februarie 2014
Sabotaaaaaaj
Zece ani de cand nu ne-am saturat unul de altul. Zece de cand ne-am cusut legal unul de celalalt. Zece de cand descoperim impreuna viata. Stiu ca e cliseu, dar in timp am devenit si ramas iubiti, prieteni si parteneri.
miercuri, 12 februarie 2014
Intraceuticals - update
Telegrafic. Din kitul Rejuvenate, am consumat pana acum cinci fiole (din care prima a fost demo) si au mai ramas doua. Gelul de ochi de 15ml din kit s-a terminat subit dupa doar 15-20 aplicari. Mi-am exprimat surprinderea si dezamagirea, am predat tubul terminat precoce si dupa o saptamana de dialoguri ineficiente am primit unul nou.
marți, 4 februarie 2014
Blue. Everything blue.
Uneori toată teoria lui bun-și-bine nu face doi bani pentru că ceva în coșul pieptului se încăpățânează să ardă precum nisipul unui podiș înalt, fără cauză și fără nevoie.
vineri, 24 ianuarie 2014
Bucket list - work in progress
1. Să alerg un semimaraton offroad, adică 21 km prin pădure. Încep cu un cross anul ăsta sau la anul. Mi-amintesc cu mare drag de alergătorii de la maratonul care trecea prin faţa casei din Waterbury, mai ales de apriga vecină Theresa care s-a apucat de alergat la 50 de ani şi pe la 60+ s-a calificat la Boston maraton şi de octagenara care închidea coloana şi era urmată de maşinile de prim ajutor. Îmi amintesc şi de entuziasmul lui Toma care strângea paharele de unică folosinţă aruncate pe trotuar mai repede decât le distribuiau organizatorii voluntari din neighborhood. Am alergat de 3 ori Ciucaș X3 și câteva curse mai scurte. O pandemie și o hernie de disc mai târziu, alerg mai relaxat, cel mai adesea pe malul mării.
miercuri, 15 ianuarie 2014
În care ea nu voia să se trezească
Am primit în somn o întâmplare fluidă, materială, mai vie decât nesomnul, aşa cum ai vrut. Cerul era pătat ca-ntr-o fotografie cu apusuri suprapuse, ştii tu cum. Spuneai că gândurile noastre sunt totuna, că nu există limită, că totul e cursiv, dar fără expresie pentru că gesturile sunt jumătăţi cenzurate şi întregul e precum o propoziţie fără semne de punctuaţie. Şi asta îţi dădea o tristeţe prelungă şi mie un frig uriaş ca atunci când înţelesurile rămân neînţelese şi din frig şi tristeţe străzile s-au inundat sub cerul acela din ce în ce mai indigo. Şi pe toate le vedeam de deasupra şi din ele, chiar şi din tine. Bineînţeles că am visat în culori - aproape întotdeauna e aşa.
luni, 30 decembrie 2013
Scrisoare
Zilele trecute s-au împlinit zece ani de când ne-am logodit. Da, ştiu că am înghesuit o mulţime de evenimente de ziua numelui tău: ne-am logodit şi trei ani mai târziu am făcut şi cununia religioasă; l-am botezat pe primul născut tot în 27 decembrie şi bine am făcut, căci iată nici nu mai ştiu în ce zi am încreştinat mezinul! Dar uite aşa nu o să uităm să le ţinem socoteală şi poate o să şi sărbătorim cu fast în anii mai puţin încărcaţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...