Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Taxatoare. Asta  fost prima mea optiune acum treizeci si ceva de ani. Eram convinsa ca duamna cu buretiera avea o autoritate iesita din normal, era practic entitatea in fata careia se opreau toti calatorii, fara exceptie, primea banuti zanganitori, inmuia degetul in gura sau in capacul de plastic rosu caramiziu din fata ei si numara biletele expert, fara graba, fara expresie.

Butterflies

Fiecare anotimp are o densitate și o intensitate specifică. Vara e aerată și sangvină, iarna e compactă și frigidă. Celelalte două sunt pentru tranziție, pentru transformare, pentru împlinire. Iarna îngheață gesturile și cuvintele la stadiul de intenție, împachetează sentimentele frumos pe rafturi, în vitrine, printre flori de gheață și suspine, printre zăpezi și frig, nopți lungi și cele trei puncte de suspensie din Orion.

Toate pânzele sus

Plouă pe marginea dintre anotimpuri şi mi-e tare dragă umezeala asta cu miros de lemne-n sobă. Sunt infinit recunoscătoare pentru viaţa mea, pentru oamenii din ea, pentru tot ce-am învăţat, înţeles, câştigat şi depăşit.

Cred în contraste, în efemer, în patimă şi agonie, în fericire şi frumos. Nu cred în limite. Nu cred în prea mult şi prea bine. Nu cred în frică, în ruşine sau în vină şi vinovaţi. Nu cred în perfecţiune. Cred cu putere în om, în dragoste, iubire, îndrăgostire, amor şi devenire. Cred în metamorfoză, în căderi, ridicări, încercări, îndrăzneli, vise şi eroi. Cred în mine, în noi, în tot şi în toate, în bine şi în rău, în sens şi consecinţă, evoluţie şi armonie. Nu cred în echilibru, cred în balans.

Inception

- Mami, când se întoarce buni din cer?
- Nu se mai întoarce
- De ce?
- Pentru că acolo e casa ei, abia s-a întors acasă
- Hmmm
- Poate că și cei din cer se-ntreabă "oamenii când se întorc de pe pământ?"
- Adică noi ne-ntrebăm când se-ntorc ei și ei se-ntreabă când ne-ntoarcem noi?
- Cam da, pentru că suntem unii în visul altora

Good mo(u)rning

Toamna trecută eram în depresie, toamna asta sunt în transgresie: deraiez irațional dinspre tristețea unui final iremediabil înspre contorsiuni sufletești nebănuite.

Despre ingeri si orfani

Despre moarte. Despre invingatori. Despre lupta, frica si renuntare.

Am gandurile astea in cap din iulie, de cand ne-au lasat pe mine si pe sora mea, sa intram la reanimare in afara orei de vizita pentru ca "nu mai are decat o ora-doua de trait". Ea, palida si fragila, goala sub cearsaful bleu-vernil, nu voia sa moara. Ceea ce credeam eu ca este un travaliu catre moarte era o lupta formidabila de a ramane de partea asta a lumii. Era a doua hemoragie gastrica cauzata de varice esofagiene.

Întâlnirea de douăzeci de ani

Da, da, de douăzeci. Doi-zece-doi-zece. De la terminarea liceului.

Anii mei de liceu au fost fenomenali: am fost în cea mai bună clasă din cel mai bun liceu din oraş. Asta a fost o surpriză şi pentru mine. Surpriză care s-a transformat în şoc, responsabilitate, rebeliune, dragoste, panică, dubii, teribilism şi tot ce mai încape într-o minte de adolescent.

Toamna imaculată

Wake me up when September ends - done deal!

Ninge cu mieji de bumbac; ninge-ntr-una de astăzi dimineaţă şi bucuria primei zăpezi nu e cu nimic diminuată de graba cu care se instalează iarna. E surprinzător şi alb.

Adineaori a fost ziua mea - ultima din seria trei. Cumva în tradiţia ultimilor ani (în care întâmplări cosmice au fost la mare concurenţă cu ziua mea), s-a consumat ultradiscret, fără tort şi fără invitaţi, dar cu inima plină de recunoştinţă către tot ce m-a însoţit până acum. Nu mă simt mai bătrână sau mai înţeleaptă, deşi sunt.

Waters, ape tulburi

Ca multi dintre cei cincizeci de mii de omuleti de aseara, stiu versurile si ordinea si povestea Zidului. Ca multi dintre ei, am crescut cu Pink Floyd, pe langa LedZep si ce mai era hip la vremea aia.

Greu de scris despre concert, greu de articulat sentimentul de bine si de rau, de panica si de demoni dezmortiti de animatia psihedelica, dar mi-e necesar.

Numerologia mutarii

Ne-am mutat iar. Sau in sfarsit. Adica definitiv. Deocamdata.

Una din carierele mele posibile ar fi de consultant in constructii, remodelari, impachetari, mutari and stuff. De cand iau decizii in nume propriu m-am mutat de minim douazece de ori, intre orase, tari si continente. Stiu exact cum se deruleaza si cat dureaza planificarea, impachetarea, caratul, despachetatul, aranjatul. Cincizeci si trei de cutii mari, vreo zece mici si cateva piese usoare de mobilier: atat am inventariat la ultimul efort. Si pentru ca avem oarece experienta ne-a luat fix trei zile sa punem casa in spinarea melcului si sa o trecem strada. Caci da, de data asta am mutat gospodaria doar doispe numere mai la deal.

Zece motive pentru care am traversat Atlanticul

...în sens invers. Sau cum a murit visul meu american în faşă.

Mi-a expirat green cardul pe 1 iulie şi au expirat şi toate posibilităţile de a-l prelungi. A supravieţuit doi ani legal în afara graniţelor unde e util şi ăsta e un record în sine (există o procedură complicată de a-l face util mai mult de şase luni). N-am simţit nici un regret. Sincer. Dar să îi dedic un "top ten" motive pentru care l-am abandonat pot. Măcar atât pot să fac în memoria lui dacă tot l-am sedus (pe bani buni plătiţi unui avocat obscur pe care nu l-am întâlnit niciodată personal) şi abandonat fără scrupule.