On revient toujours à ses premières amours

Record de temperaturi ridicate, de zile-n sir fara vant si fara ploaie, de praf marunt macinat si stors de ultima farama de apa, de miscari lente salvatoare de energie. Record de pepeni scosi furibund din frigider, de limonade si inghetate, de dusuri si tricouri schimbate. Binecuvantata bataie cu pistoale cu apa (in sfarsit am inteles ce a vrut sa spuna artistul, ca bataia e rupta din rai), piscine cu apa caaalda, corturi pentru umbra.

Ping pong la perete

... asta mi-a venit in cap cand am vazut ca nu vorbeste nimeni cu mine. Mania persecutiei, ce altceva? Monolog de-a fir a par, fara pic de claritate privind buna intentie, credinta si directie a gandurilor mele puse-n carlige, pe sfoara, in geam. Asta e, nu comentati, nu ma opresc :)

Un an de-acasa

Patru anotimpuri de readapatare. Care s-au succedat (oare asta vine de la succeeded?!) relativ firesc: o vara fara ploi si fara pulovere la noua seara pe terase (fapt curios pentru Brasov), o toamna lunga, cu carnaval si lampioane de st Martin, o iarna cu multa zapada si multi virusi urmata de o primavara alene, blanda si luminoasa.

Vacanța

Soare, plajă, mare calduță, meduze, bancuri de guvizi, copii fericiți și bronzați.

Dimineți harnice, ziua cea mai lungă, noaptea de Sânziene cu scoici, nisip în șlapi, păr încrețit de valuri.

Cel mare face pluta. Cel mic gustă cochilii răsucite.

Balansoar. Umbrele de stuf. Marguerita și fum.

Răsărit printre gene.

M-am odihnit. Am citit. Am ras.

Mai vreau.

O zi in imparatia motaneasca

Trezit in scancet molcom somnoros. Schimbat scutec mic. Inveselit pisoi mezin cu gadilaturi in talpi. Verticalizat si dat drumul prin ograda. O usa, doua usi, stop. Buna dimineata celeilalte jumatati de casa. Primul, are patura peste cap si respira profund. Cel mijlociu, se uita la filme cu autobuze titrate in japoneza pe ipad. Mezinul primeste un biscuite. Mijlociul: mama, am facut caca, te rog schimba-ma. 'Al mai mare de sub plapuma se trezeste ursuz, ia un scutec mare si dojeneste mijlociul ca iar n-a zis din cauza de concentrare maxima la realitatile nipone. Il duce la baie la spalat pe dinti. Se aud chiuiuturi de nefericirea contactului cu apa si (s)periuta de dinti. Stors portocale pentru sucul lui de dimineata si dat pastila de intarit persoana mijlocie alergica.

Bilant mioritic (de ce n-as fi plecat intai)

Niciodata, nicaieri nu am vazut capite mai suie si mai anapoda ca in Magura. Magura, satul de sub Crai, cu drum desfundat, serpuind natang printre case vechi si noi, o alandala stilistica intre ATV-uri si oi.

Toma la 3 ani si jumatate

- Mami, tu de ce bei cafea?
- Ca sa ma trezesc
- Cand?

***

- Imi place de tine. Foarte tare.
- Mie nu

Jurnal de bord - data stelara cu super-luna

Asta noapte Andrei a dormit in bratele mele, aproape vertical, cu masina de aburi si unsoarea de camfor in preajma. A tusit pana dimineata, a icnit si s-a foit continuu. Au racit amandoi, cu tuse seaca nesuferita si o tona de muci. Undeva intre siropul de ridiche neagra, ceaiul de ceapa, tinctura de cimbru, picaturile de coacaz negru, nurofen si aerosoli, sper ca am depasit momentul critic.

Paște, primăvară și panică

Sărbătorile noastre au fost tot aiurea - întâi că eram în pribegie, apoi că eram unul hăis-texas altul cea-iowa, apoi că eram însărcinati și cu house-fever, apoi că eram buimaci de înmulțire, nedormiți și năuci și tot așa. Și uite așa au trecut opt sau nouă ani de când sărbătorile noastre sunt, dar nu chiar.

Echinocţiu cu oră în minus

Oricum ai da-o a venit primăvara, cu berze, vânt, viroze, viaţă-nfrunzitoare. Ca o balanţă ce mă aflu, moderată şi chibzuită cum mă ştiţi (în realitate pătimaşă şi lacomă grozav), prefer anotimpurile de tranzit, primăvara şi toamna. Ambele îmi induc o uşoară stare de depresie creativă, dar pentru ca de când am înmugurit depresiile sunt un lux, şi tocmai ce stabilisem deunăzi că-s snoabă, accept cu bucurie.

Astenie I

Multe mi-au trecut prin cap drept demne de însemnat de la ultima întâlnire cu tastatură: să scriu despre copii şi planete, ca fiind singurele ordine de mărime relevante din univers, despre primăvară asta timpurie care mă dă afară din casă, despre a zeci-cea răceală a lui Toma de când a început grădiniţa, despre cum aleargă şi gângureşte Andrei, despre rezoluţia de a termină anul în formă maximă, fără dureri de spate şi fără oboseala asta cronică, etc, etc, dar n-am reuşit să îmi coordonez efortul gând-formulare-publicare până azi. Iar azi, toate de mai sus mi se par puţin forţate, greu de aşternut în cuvinte, dezgolite de aplombul cu care s-au anunţat.

Sfârşitul lumii va fi în ziua în care toate cuvintele se vor fi inşiruit perfect şi corect în toate combinaţiile şi poveştile posibile şi nu va mai rămâne nimic de spus.