Cariatida

Stau în afara timpului și privesc printre fibrele frumos răsucite ale tuturor întâmplărilor pe care le-am trăit. Caut imagini familiare. Amintirile pot fi frământate până când ating o formă suportabilă și recognoscibilă.

Ecomarathon, de drag

Este mult prea cald, nu a plouat de câteva săptămâni, copacii au înfrunzit și înflorit de-a valma, aerul e dens de gâze, polen, puf de plop și păpădie. Soarele îmi arde umerii. Îmi este foarte sete, o sete care îmi coase gura cu tăcere. Gândurile pleacă din nou către iarnă, către zăpadă și nopțile lungi în care mă simt în siguranță.

 

Echoes

I was left with no choice,
out of arguments,
out of nowhere,
shaking and thirsty, eyes closed
Because I always believed
that if I do not see it,
it is not real
But the unseen
was crazy beautiful
and madly scary
Despite its intensity,
it left me at peace

Singurătate și singularitate

Într-una din nopțile astea m-am trezit dintr-un vis complicat ca o dantelă venețiană și am deschis fereastra larg cât să iasă toate culorile și amănuntele din poveste. Aerul umed stătea halo în jurul felinarului de peste drum. Păsările repetau triluri cu care strigă soarele. Întunericul dens m-a trezit de tot, mult înainte de vreme.

Run Forrest, forest run

După prima alergare serioasă de anul ăsta care a coincis cu primul concurs pentru care nu eram deloc pregătită, am început un antrenament combinat cu ture constante, urcări, intervale, cross-training etc.

Înviere

Pământul transpiră iarbă nouă și rouă
Păsări mici ciripesc disonant
Muguri răsar la capăt de crengi
Din muguri ies frunze
Și vorbe pe buze

Începutul sezonului de alergare

A fost o iarnă frumoasă cu zilele scurte pline de schi, acuarele și visare. Cu multă zăpadă, ciocolată și vin roșu. Cu povești și filme bune. Uitându-mă-n urmă cred că m-am înscris la Semimaraton Intersport dintr-un fel de inerție și optimism nejustificat. În ultimele trei luni am reușit să alerg de două ori câte cinci kilometri pentru ca apoi să mă doară gambele într-un fel în care nu puteam să cobor puținele scări de prin casă.

Anarhie

Murim
mereu înspăimântați
și plini de îndoială
asupra unui dincolo

Dragostea, în esență

Într-o atmosferă boemă, cu jazz-tango în fundal și iz de ciocolată, am fost victima voluntară a unui masaj balinez; un masaj cu pietre calde de care mă bucur când nu mă doare nimic și caut doar starea de bine.

Schi în Dolomiți

Un drum până în Italia cu mașina mi se părea nejustificat. În acest sezon însă în Mayrhofen-Hintertux nu mai era nimic disponibil când am încercat să rezervăm, așa că am cedat insistențelor prietenei mele și ne-am aventurat în cea mai îndepărtată călătorie.

14 februarie. 14 ani. 14 motive.

Timpul trece peste noi ca un bulgăre care adună imagini și gânduri până când ne va absorbi cu totul - exact asta îmi trece prin cap când întreb într-o doară:

- Tu ce ai vrea să fii sau să fie când pleci de aici, când ajungi la marginea lumii ăsteia?
Se încruntă puțin și îmi răspunde fără ezitare, de parcă am fi repetat scena asta dintotdeauna:
- Să te mai întâlnesc o dată.
Râd surprinsă și mă alint mai departe:
- Chiar!? Credeam că o dată îți este prea destul.