vineri, 28 martie 2014

Recenzie imprecisa

Ploua pentru ca e primavara, nu e nimic personal, desi daca ma intrebi pe mine, ploaia e perfect personala, mai ales a mea, a mea, a mea, si iti dau si tie pamantule crapat sa sorbi putin din ea, sa iti ajunga pana la florile de mar pe care le-ai impins prin tulpini iarasi sau tocmai de aceea. Ba mai bine ia-o pe toata, in vreme ce eu ma asez confortabil pe canapea.

vineri, 21 martie 2014

Ziua fericirii. Echinocţiu.

Sunt confuză: între self-help, dezvoltare personală şi fericire dăinuitoare e ceva care îmi scapă. Şi scriind acestea am mai găsit o bomboană mentolată pe fundul genţii, una din cele aduse cu nota de plată la vreo cină olandeză. Ambalată frumos în folie albastră. I've been taking the blue pill for too long...

duminică, 16 martie 2014

Amsterdam

Astăzi am văzut un film despre cât de suboameni putem fi (12 years a slave), un muzeu despre cât de supraoameni sunt câţiva şi despre sinceritate emoţională (Vincent van Gogh), am vorbit despre o despărţire şi am plâns de tot atâtea ori. Viaţa e un puzzle cu de toate. Şi peste tot miroase a fum.

miercuri, 12 martie 2014

Confesiune

Mi-au trebuit câţiva zeci de ani să cresc aşa, să gândesc, să iert, să zâmbesc, să vorbesc şi să simt aşa. Să fiu. Câteva iubiri şi despărţiri, depresii şi isterii, derapaje şi rezoluţii, promisiuni de răzbunare şi încercări de absolvire a tuturor greşelilor, reale şi presupuse. Am iubit până la sânge de fiecare dată, dincolo de epicentru inimii, am dat şi am ars tot ca într-un exerciţiu de purificare, ca într-o repetiţie pentru sacrificiul deplin. N-am ştiut ce înseamnă rezerve, strategii, orgoliu sau mister. Am iubit ca o nebună, de tot, degeaba, dintotdeauna. Dureros şi necesar, procesul de echilibrare, cu ajustări din ce în ce mai precise, mi-a consumat aproape toate resursele afective, creative şi de înţelegere a resorturilor lumeşti. Sunt bine.



marți, 11 martie 2014

Decalog din cartea groasa a firii

Vine primavara si cu ea, o avalansa de posibilitati de a iti redesena viitorul. Care, apropo, nu exista, pentru ca nu exista timp. El e o conventie, sa ne organizam si optimizam informatiile. Precum m-am straduit si eu mai jos.

luni, 10 martie 2014

Decizii imaginare pentru probleme amanate

Ultimele saptamani au fost maxim naucitoare. Dupa o mini-diagonala germana de cinci zile (Frankfurt-Koln-aproape Ulm-mai sus de Bruxelles-si-napoi la Frankfurt), cu multe intalniri, case de turta dulce si castele atent gravate pe harta sufletului meu calator (ca digital n-am reusit la fel de bine), a urmat o saptamana intensa la birou si inafara lui, cu mult Rammstein si pop-art.

miercuri, 5 martie 2014

O vreme care-ti cade-n cap

Cerul se reazama in cosurile de fum, sta agatat violet si violent de acoperisuri, amenintator de parca norii sunt zidul orasului impotriva oceanului pluvial. Primavara e doar un pretext creationist.

vineri, 14 februarie 2014

Sabotaaaaaaj

Zece ani de cand nu ne-am saturat unul de altul. Zece de cand ne-am cusut legal unul de celalalt. Zece de cand descoperim impreuna viata. Stiu ca e cliseu, dar in timp am devenit si ramas iubiti, prieteni si parteneri.

miercuri, 12 februarie 2014

Intraceuticals - update

Telegrafic. Din kitul Rejuvenate, am consumat pana acum cinci fiole (din care prima a fost demo) si au mai ramas doua. Gelul de ochi de 15ml din kit s-a terminat subit dupa doar 15-20 aplicari. Mi-am exprimat surprinderea si dezamagirea, am predat tubul terminat precoce si dupa o saptamana de dialoguri ineficiente am primit unul nou.

marți, 4 februarie 2014

Blue. Everything blue.

Uneori toată teoria lui bun-și-bine nu face doi bani pentru că ceva în coșul pieptului se încăpățânează să ardă precum nisipul unui podiș înalt, fără cauză și fără nevoie.


vineri, 24 ianuarie 2014

Bucket list - work in progress

1. Să alerg un semimaraton offroad, adică 21 km prin pădure. Încep cu un cross anul ăsta sau la anul. Mi-amintesc cu mare drag de alergătorii de la maratonul care trecea prin faţa casei din Waterbury, mai ales de apriga vecină Theresa care s-a apucat de alergat la 50 de ani şi pe la 60+ s-a calificat la Boston maraton şi de octagenara care închidea coloana şi era urmată de maşinile de prim ajutor. Îmi amintesc şi de entuziasmul lui Toma care strângea paharele de unică folosinţă aruncate pe trotuar mai repede decât le distribuiau organizatorii voluntari din neighborhood. Am alergat de 3 ori Ciucaș X3 și câteva curse mai scurte. O pandemie și o hernie de disc mai târziu, alerg mai relaxat, cel mai adesea pe malul mării.