Shopping like there's no tomorrow

Autodenunt: in ultimele luni am exagerat cu cumparaturile: pantofi, genti, pulovere, accesorii, carti! Din fericire(?), Brasovul e extrem de provincial in privinta centrelor de shopping asa ca pofta mea de consumerism s-a manifestat partial in magazine si masiv in online.

Ce facem cu restul vietii?

Pentru că îmi plouă iar în geam, poate a suta oară vara asta şi nu m-am săturat, nu m-am sărutat, nu m-am plictisit de ploaie. O aştept deja pe următoarea. Cu sau fără curcubeu.

Ritual si rutina cosmetica

Aseara am primit revistele glossy la care m-am abonat intr-un moment de mare feminitate :). Imi place sa le rasfoiesc seara pentru ca sunt usoare, o alternativa perfecta la Facebook. In plus, o data la doua luni chiar invat cate ceva; luna asta e cu mult sport (inot, jogging, yoga, de ce, cand, cum, cu cine, etc.), cu sport fashion, cu un articol despre capitalul erotic (subiect tabu, insa din ce in ce mai greu de ignorat) si multe multe cosmetice: creme, proceduri, gadgeturi.

Rataciri si regasiri

Sunt extrem de zapacita; ratacesc obiecte importante, gen chei, telefoane, carti de credit, de multe ori pe zi. Cand mi-am pierdut prima data dupa ce m-am maritat portofelul cu acte si bani, jumatatea mea (mai buna) a fibrilat pana cand am recuperat obiectul dintr-o sala de curs, cateva zile mai tarziu. Intr-o situatie similara azi, nu ar mai avea nici o emotie indiferent de magnitudinea pierderii.

Catharsis

"Copiii sunt oglinda noastra cand sunt minunati, grozavi, inocenti sau empatici, dar si atunci cand ne testeaza rabdarea" - asa a zis psihologul care l-a intalnit ieri seara pe primul meu copil. Primul nascut este leader si cautator de adevaruri, competitiv pentru a-si asigura atentia, anxios in lipsa, intuitiv si persuasiv. Nu e un copil comod, dar nici nu ma asteptam sa fie.

Clavicula la om

A trecut si noaptea de Sanziene si luna noua prin Rac si ziua Americii. Mi-a mai murit un unchi. Imprevizibil, dar de asteptat, ca toate sinuciderile lente. Era foarte sensibil, alcoolic si tanar. Acum nu mai e nimic. Happy belated birthday, America!

Vacanta. Mare. Frig. Bine.

Douasprezece zile de ploaie, nisip, scoici, vant, soare, curcubee, chicoteli, castele, delfini, povesti si liniste. Fericirea e o optiune. Atat.

Ultima serbare la gradinita, Kafka style

Declar saptamana asta neverosimil de zbuciumata. Relatez de la fata locului, din mijlocul ei, al saptamanii naucitoare pe care incerc sa o tin cu doua maini de capastru in timp ce ea necheaza si se scutura ca o zaluda.

Mă cântăresc să văd câte minute am

În toamna asta mi se întâmplă the big 4-0 și chiar dacă mă preocupă obsesiv schimbarea decadei, nu am încă o părere clară în privința asta. Mi-e greu să diger informația câtă vreme în fiecare dimineață din oglindă îmi zâmbește cu sinceră curiozitate, dintotdeauna, același copil cu ochii albaștri. Suntem extrem de nedumeriți amândoi, dar îi răspund mereu cu bucurie și blândețe.

Aftermath

Săptămâna trecută nu a fost chiar atât de roz pe cât am pictat-o sau precum mi-am dorit-o. Pentru că nu ne dezminţim (încă), ne-am îmbolnăvit din nou toţi trei, în grade diferite febră, dureri de cap şi gât, muci şi tuse. Şi cum ei s-au bazat pe mine şi nu i-am putut dezamăgi, (aproape că) i-am reparat cu ceaiuri, aerosoli, incantaţii, siropuri şi multe pupături. Nota de plată: nesomn, zombeala şi viroză mai straşnică la mine.

Singuri acasa

Acum doi ani si jumatate, cand am ramas prima data singura acasa cu copiii vreme de o saptamana, a fost extrem de greu. Ne-am imbolnavit toti trei. Mezinul a facut o laringita acuta, iar cel mare pneumonie. Pe cel mic l-am internat cu risc de blocaj respirator, dupa o noapte de facut si stat in aburi, aerosoli cu adrenalina si ventolin, la indicatia sorei medicale de la spital, pe care o sunam din ora in ora, neputand sa plec singura in noapte cu amandoi.