2024

Anul în care mi-am dat voie să zbor, să cad, să mă rănesc, să simt, să plîng și să rîd necenzurat. Într-un haos elaborat, susținut, asumat, înspăimântător și delicios. Nu pot să fac un bilanț comun, pentru că nu e despre cît de multe am făcut, ci despre cît de mult am trăit.

Întomnare

O să fie bine. O să fie frumos, liniște și rotund. Din ce suntem făcuți? Din oase și carne, motoare și mecanisme aproximative, din stări de frig, de cald, de extaz sau disperare, din apatii, doruri sau iubire? Între lumea mea și realitatea celorlați, am făcut să crească o prăpastie peste care nu voi construi nimic.

Roaring 50's

Când eram copil, am plâns când tata a împlinit 30 de ani, pentru că eram convinsă că e foarte bătrân și că se pregătește să moară. În ultimii ani, am fost într-un proces activ de recuperare conștientă a adevărului personal. Am săpat în fricile, negările, inconsecvențele și ambivalențele, în slăbiciunile, vulnerabilitățile și încăpățânările mele. Am avut atacuri de panică, am plâns, am țipat, am tăcut și am râs mai mult ca niciodată. Și, în cele din urmă, am acceptat că nu sunt cine mi-am imaginat și că încă mai am de descoperit cine devin. 

Ultima zi de vară

De când m-am întors în corp, mintea și-a pierdut puterea cu care îmi picta o lume înduioșator de frumoasă, și-a pierdut poezia și țesătura iluzorie a minciunii albe. De când m-am intors în corp, trăiesc o vară indiană a ființei, prin care rătăcesc cu ochii întredeschiși. 

I don't care that I care

The pain we feel is not real. It is made of thought particles organized in a way that scratches our bones and skin and eventually eats our souls. This evening I had an enlightening conversation with my 13 y.o. son about time-space, randomness, must and wish, what is truth and what is negotiable, our hypersensitive nature, love and death, and the importance of being aware of it all, especially in discomfort.

Vortex

Nopțile sufocante de iulie au trecut atât de repede încât nu am avut răgaz să le transcriu. Vara care a început în ianuarie și a cărei nesfârșire o intuiesc în disperarea cu care aleg să trăiesc, aleargă ca un animal printr-o pădure care crește odată cu urmele-i lăsate în aerul dens al imposibilului.

Sublimare

- Ce faci?
- Orice. Orice ca să nu simt.

Spațiu, plan, punct

Niciodată nu am fost mai bronzată,

mai aeriană, mai acvamarină, mai absentă.
Mai întreagă și suficientă

deși părți din mine sunt cu el dincolo

In finit

între două spasme, 

visez și respir sacadat

sub furtuni cosmice

și mări abisale

In a relationship

Here's to all my demons,
a toast of golden dry champagne. 

You're welcome. Have a blast. 

Rest in the light for once. 

Within

This is perfect

This moment, this space,
The air flows through my hair and veins,

happiness is

drinking champagne when thirsty
kissing breathlessly
smiling and gazing
pausing in stillness

De la vacanță la concediu

Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernământ, ca ieșită din hibernare, flămândă și încredințată că tot ce se întâmplă este un cadou cerut, conștient creat și binemeritat primit.

După douăzeci de ani

La un moment dat am enumerat câte un motiv de recunoștință pentru fiecare an pe care i-am petrecut împreună. Acum adaug șase, pentru anii nebuni în care am ars manuscrisul și am începutul o poveste nouă, într-o limbă străină.

15. Te iubesc pentru că în fortăreața relației noastre pot să îmi hrănesc, dresez și îmbrățișez dragonii.

Fly before you die

I am my own project, tending to my reckless emotional debris. While I am desperately longing for freedom, adventure and thrill, I also seek deep, authentic connection with myself, others and the world. And, in the process, I am painfully aware of the prison I have built within.

A labor of self love

I have let myself slide, fall, and hurt.
I wanted to disintegrate and reintegrate,
and witness how that it is done.

Repetiție pentru liniște

Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept spre înmormântarea mamei.

Trenul are ceva liniștitor, o cadență molcomă ca un leagăn. Aici, Valea Prahovei cu verde de vară. În zare, Colții Morarului înțeapă nori de furtună.

Winter dream

Oh, here it is again
Forever too early
The winter trees and glitter