marți, 14 februarie 2017

Marţi şi ceva

Ţara cu vultur imperial şi munţi uriaşi e cinstită, disciplinată, fără umor, cu mâncare nepreţioasă şi bere bună. Am stat sus în fiecare zi - pe pârtii, pe cablu, în cabane supradimensionate dar neîncăpătoare. Am schiat câteva ore bune. Am dormit devreme în fiecare seară şi am visat pârtii negre pe care alunecam fără control. Am tresarit în somn dar n-am căzut.

vineri, 13 ianuarie 2017

Vineri 13

bulgări de bumbac aruncați stângaci în copaci,
Craiul învelit în văluri transparente pe creastă
sandvici albastru de nori şi senin.
la mijloc mintea haihui

duminică, 8 ianuarie 2017

De la marginea iernii

Alb peste alb peste alb, în straturi rotunde căzute ca dintr-un ciur de gânduri congelate. Ninge cu iluzii de trei zile. De frig, am strâns în braţe tot ce am trăit, cu înţelepciuni, înţelegeri, învăţăminte şi cicatrici mici devenite tatuaje cu fluturi şi inorogi.

joi, 5 ianuarie 2017

Febră de înmuiat gerul Bobotezei

Am ochii roz şi frisoane. Mă dor capul, umerii, rinichii şi gambele. Gambele pentru că aseară am uitat să fixez legăturile de schiuri la coborâre. Dacă aş fi fost conştientă sau pricepută, aş fi putut mima un telemark, dar așa am fost doar foarte încordată, ca o pisică la patinoar. Până la urmă a fost o tură faină, cu un urcuş susţinut, cu ceai cald şi discotecă de copii la cabană, o coborâre cu fulgi mari în ochi, oraşul cartografiat în lumină şi cârcei binemeritaţi. Restul componentelor mă dor de la gripă.

vineri, 30 decembrie 2016

marți, 6 decembrie 2016

Suprarealism

Ninge cu fulgi leneşi ca nişte motani polari, plecaţi dintr-un nicăieri spre altul.

Pe pereți atârnă tablouri naive cu poteci abrupte și şerpuite, cu piatră și gheaţă și mai încolo un covor moale din ace de brad. Simt mirosul de răşină. Aerul e subțire, drumul îngust, lumea departe. Orizontul şi norii sprijină curb crestele şi pădurea.

marți, 29 noiembrie 2016

Damaged goods

Cu ocazia scrierilor Petronelei, m-am căutat la iubirea de mamă, mai exact a ei faţă de mine, că despre a mea faţă de ea mai ştiu câte ceva. M-am întrebat dacă atunci când m-a rănit cu lipsa, cu vorba sau cu cureaua, mă iubea. Nu cred că m-a chinuit voluntar, ci în acord cu bagajul ei, cu circumstanțele, cu "înțelepciunea" populară a vremii. Cu scuza asta mi-am înghesuit toate amintirile negre într-un dulap cu trei lacăte.

duminică, 13 noiembrie 2016

Insomnia (IV)

O văd plină, galbenă, rotofeie, cu munţii mijiţi peste ochi, cu nas, gură şi sprâncene. O văd în capul meu, plin de becuri aprinse şi semne indicatoare şi unghere întunecate înspre care nu mă încumet încă să îndrept lanterna, în vreme ce afară ninge fără grabă din nori roz-alburii. Confetti-time.

duminică, 6 noiembrie 2016

Insomnia (III)

Într-una din nopţile astea nesfârşite a apărut Orion, constelaţia pe care mi-am făcut-o a mea în copilărie şi care mi-a fost fidelă în toate iernile de atunci. Mi se părea că cele trei stele echidistante din centrura vânătorului sunt ca punctele de suspensie dintr-o conversaţie neterminată şi asta îmi dădea un sentiment de nesingurătate.

joi, 3 noiembrie 2016

Insomnia (II)

I've got a little black book with my poems in.
Got a bag with a toothbrush and a comb in.
When I'm a good dog they sometimes throw me a bone in.

luni, 17 octombrie 2016

Timpuri verbale: eşti, nu eşti şi nu mai eşti

În dimineaţa aia a sunat fratele tău şi a zis că nu mai eşti. Am strâns volanul în pumni, am accelerat, nu am mai văzut nimic printre genele strânse şi ude şi nu am mai auzit nimic dincolo de vidul meu. Am oprit în câmp, am urlat prelung şi am rostogolit lacrimi în bărbie. Când aproape s-au uscat, am umplut o valiză de haine negre şi am plecat iar, de unde abia mă-ntorsesem.