Dor de ducă

Noiembrie a fost lung cât un an, fiecare zi un carusel de emoții și îndoieli, ca niște șerpi încolăciți în jurul gleznelor, brațelor, gâtului. În televizor cineva vorbește despre război, sus sonorul unui film animat curge pe scări, apa se zbate între vasele murdare și chiuvetă și toate zgomotele astea mi se par insuportabil de triste.

Introspecție

Am început să hibernez
Să respir rar, să mănânc puțin
Să îmi ascult bătăile inimii, pulsul

În care lumea devenea roz

Zăpada era înaltă și oamenii săpau o rețea de tranșee care unea casele, magazinele de alimente, școlile și stațiile de autobuz. Cu mâna ca o lopată de campanie spărgeam crusta zăpezii și decupam din nămeți nou născuți ovali pe care îi purtam cu grijă într-o creșă ca un iglu. Când nu îmi mai simțeam picioarele ude și reci, intram în scara blocului și mă lipeam de singurul calorifer dezmorțit din holul cu iz de mucegai și mâncare al parterului. Mii de ace fierbinți îmi pulsau în obraji și palme.

Toamna facem curățenie

De ziua mea am lăsat un pod în flăcări în spatele meu. Când am întors capul am văzut balauri carbonizați, semn că bine făcusem. Perdeaua de fum și norii de pucioasă se ridică cu fiecare zi și aerul devine tot mai curat.

La mulți ani frumoși, copil bun!

Primul născut a împlinit astăzi zece ani și am găsit scrisoarea pe care i-am scris-o de mână pe când mă pregăteam să îl întâlnesc.  Între timp am clipit și el a crescut înalt și frumos, bun, complicat și isteț. Îi prețuiesc și respect diferențele și îi înțeleg aproape toate nemulțumirile care îl fac unul dintre cei mai eficienți ghizi spirituali pentru mine.

Anima și Animus

Lucrurile cărora le opui rezistență vor persista. Întâlnirea dintre două persoane e precum contactul dintre două substanțe chimice: dacă există o reacție, ambele se transformă.

Întomnare

Ceea ce nu există, nu trece și totuși timpul alunecă nestingherit peste toate înainte să mai apuc să îi măsor subtilitățile și subunitățile. Am simțit că mi-au scăpat multe zile printre degete, printre circumvoluțiuni și atrii și ventricule, și într-un fel încă mai aștept să vină toamna trecută. Sau poate că nu timpul, ci viața trece când nu ești prezent cu totul în ea, și întâmplările capătă o patină prețioasă, de pilde îngăduite pentru creștere și înțelepțire.

Suicide

On the edge of this abysmal,
empty and quiet autumn
Between the aching mountain
and the peaceful sky

Despre noi, din zbor

Dorm cu ghemul ăsta de nervi și neputință căznită în stomac de câteva zile, săptămâni, luni. Vreau să mă trezesc și să fie frumos și simplu și e doar ură și hăituială. Nu am mai alergat de două săptămâni și poate nu o să mai alerg o vreme. Nu îmi găsesc nici timp, nici motivație, stau și macini gânduri inutil. Între timp am primit o scrisoare de dragoste și mi-o transcriu pentru coerența și amarul din ea.

Ce faci de referendum?

Astăzi am trăit o întâmplare uluitoare pe care simt să o povestesc măcar pentru mine, înainte ca timpul să o rescrie în acord cu ordinea priorităților. Acum câteva zile am dat drepturi de admin cuiva pe o pagina de business. A publicat ceva, a făcut ceva greșeli mici, le-a reparat prompt și de dimineață ne-am întâlnit să facem un plan de prevenire a haosului pe termen lung. Un fel de preemtive risk management.

Toamnă cu parfum de cimbrișor

Am răcit cobză. Se vede treaba că a început școala și între filele abecedarului stau ascunși viruși altoiți pe care i-am îmbrățișat cu pasiunea unui învățăcel entuziast. Mă cam dor toate, mă gâdilă nasul până strănut, mă mănâncă urechile, mă doare gâtul și am ochii mici și roz - o fantezie mai veche împlinită neașteptat de ușor.