Vaccinare, comunicare si alti demoni

Pentru ca m-am saturat de Rammstein, System of a Down si alte dezordini muzicale, mai nou ascult in masina Radio Romania Cultural, un post echilibrat si surprinzator de sanatos in spatiul jurnalistic romanesc. Astazi dimineata l-am auzit pe Cristian Mungiu vorbind despre starea cinematografiei si propunand alternative de resuscitare, iar deunazi am urmarit un alt domn care vorbea despre geniu, orgoliu si vanitate. Recunosc spasita ca pana atunci credeam ca orgoliul si vanitatea sunt totuna, dar omul m-a luminat si lamurit deplin: vanitatea este despre obsesia de a fi admirati pana la invidie de catre altii in vreme ce orgoliul este iubirea si admiratia de sine.

Toma, 6 ani

Dragul meu băieţel,

Chiar dacă nu ştiu când au trecut şase ani, ştiu următoarele:

Când tu erai doar o idee abstractă în pântecul meu, o idee minusculă de paisprezece săptămâni şi ţi-am auzit inima bătând ca un galop dezlănţuit de cai tineri şi liberi pe o pajişte nemaiumblata, am plâns de fericire.

Un an altminteri

Ţi-am spus că o să fie o toamna lungă şi frumoasă. Tu voiai zăpadă şi sigur o să fie şi alb, dar până atunci mai bucură-te de soarele pieziş, de impudoarea copacilor şi de aerul fierbinte amestecat cu vântul în răspăr, de dorul de ducă şi celelalte fantezii care preced glaciaţiunea.

Octombrie 2005, Iowa style

Zilele trecute am rasfoit jurnalul de-acum noua ani si mi-am deslusit framantarile departarii de casa si ale neadaptarii. Am citit frenezia Adei din primele saptamani de autoexil si cred cu totul ca fiecare isi traieste povestea in alt fel, in acord cu coordonatele, structura si dinamica lui sufleteasca.

City break la Nisa

Am rezervat excursia inca din martie, de cand ne-am intors din Amsterdam. Cu nod in gat si asigurare de calatorie pentru cazuri extreme; pentru cei care nu stiu, din cauze total independente de mine (desi adeptii teoriilor energetice sunt de alta parere), am ratat cateva excursii, aniversari, evenimente indelung programate. Dar nu, de data asta avea sa fie ca la carte. Carte de povesti, s'il vous plait (aici adeptii de mai sus ar aplauda frenetic).

Viata e buna si pufoasa, ca o paturica de casmir

Maine trec in decada urmatoare si oricat de mult as vopsi realitatea, pragul asta e mai mult decat psihologic pentru toata lumea: de-acum chiar nu mai esti tanar decat pentru cei care au depasit deja aceasta varsta. Pe de alta parte nu esti nici chiar rascopt, esti numai bun pentru impartit intelepciune, ceea ce am si purces a face, chiar cu o zi in avans. Am gasit cinci mituri validate de mine in patruzeci de ani:

All that Jazz

Zilele trecute am fost la concertul itinerant Celebrations of the Spirit cu Teodora Enache si cvintetul Benny Rietveld - bass, viola, percutie, clape, saxofon. O mana de muzicieni uriasi cu atitudinea umila si fireasca a unor invatacei. Au cantat doua ore plus, au improvizat, s-au jucat intre ei si cu publicul si s-au retras dupa un bis cu We don't know any more songs, you'd have to go home now and make the world a better place.

Septembrie vesel

Am fost la Oktoberfest. Si iar a fost frumos si bine seara si greu si alene a doua zi dimineata. Abia la amiaza m-am putut organiza oarecum cu imbracatul iezilor si am iesit la plimbarea de recuperare.

Mărul

Îmi aminteşte de primul ghiozdan, de culesul castanelor, de lumina piezişă, filtrată prin ulei de măsline sau miere sau felii de portocală. Îmi aminteşte de camera decorată cu frunze galben roşietice lipite pe tavan şi pereţi. Îmi aminteşte de tango, de samba, de jazz; de vin roşu şi nopţi alungite între apusuri pansive şi răsărituri amânate. Îmi aminteşte de mine copil, adolescentă, femeie, om.

Iluzia libertăţii sau cum m-am lăsat de fumat

Cred că sunt extrem de pătimaşă, lacomă, fricoasă, competitivă şi dificilă. Sau cel puţin aşa mi-a zis odată un domn care voia să lase o impresie mare; anume că dacă sunt fricoasă, sunt precis pătimaşă pentru că în spatele fricii nu poate fi decât patima pentru viaţă. Nu ştiu ce ştia el, dar sigur este că am pofte, capricii, momente de erezie, în care nu vreau [insert nu pot - nu ştiu - nu încerc - nu îmi pasă] să controlez primul impuls. Paradoxal, detest în egală măsură să depind de obiecte, de oameni, de circumstanţe; cumva orice poftă de-asta pare o mită ruşinos acceptată de către liberul-arbitru. Aşa că m-am descotorosit de-a lungul vremii de multe obiceiuri inutile şi de fiecare dată m-am simţit mai liberă şi mai puternică. Ceea ce vă doresc sincer şi vouă!

Amor si arme

Bunicile mele, una de 84 şi cealaltă de 88 de ani - să fie sănătoase! - au trecut ambele prin al doilea război mondial şi nu au amintiri tocmai romantice legate de asta. Mama mamei îmi povestea cum îşi punea perne în spate sub bluză să pară bătrână la cei 18 ani de-atunci de teamă să nu o prindă ruşii şi să o violeze. Tancurile lor au trecut chiar prin faţa casei ei.