Întomnare

Ceea ce nu există, nu trece și totuși timpul alunecă nestingherit peste toate înainte să mai apuc să îi măsor subtilitățile și subunitățile. Am simțit că mi-au scăpat multe zile printre degete, printre circumvoluțiuni și atrii și ventricule, și într-un fel încă mai aștept să vină toamna trecută. Sau poate că nu timpul, ci viața trece când nu ești prezent cu totul în ea, și întâmplările capătă o patină prețioasă, de pilde îngăduite pentru creștere și înțelepțire.

Toamnă cu parfum de cimbrișor

Am răcit cobză. Se vede treaba că a început școala și între filele abecedarului stau ascunși viruși altoiți pe care i-am îmbrățișat cu pasiunea unui învățăcel entuziast. Mă cam dor toate, mă gâdilă nasul până strănut, mă mănâncă urechile, mă doare gâtul și am ochii mici și roz - o fantezie mai veche împlinită neașteptat de ușor.

Let go or be dragged

Pentru prima dată în mulți mulți ani, mi-am vândut ziua de naștere unui proiect de o urgență îndoielnică, un compromis care mi-a înghițit răbdarea și energia care mă fac de regulă un adult funcțional social - note to self: nobody should ever work on their birthday! Ziua mea a fost frumoasă și rece, cu furtună și nori grei de patimă.

Marea iubire

Mezinul intră în apă ca o furtună. Așa spune fratele lui, care a prins în plasă o steluță de mare. Pe tavanul balconului sunt șopârle minuscule. În grădina lui Kostas, tânărul de 72 de ani în a cărui casă stăm, doi pisoi dorm îmbrățișați. Kostas zâmbește toată ziua și într-o engleză rudimentară, dăruiește câte ceva din bucuria lui în fiecare zi: come, see, take, thank you for visiting my garden.

Regimul Ohsawa, claritate și energie

Când m-am decis să urmez regimul Ohsawa, m-am lăsat condusă de intuiție. Motivația mea a fost limpezirea minții și un plus de energie. Am făcut-o pentru a mă reseta metabolic și a liniști apele întunecate din adâncurile ființei mele.

Dragostea, în esență

Într-o atmosferă boemă, cu jazz-tango în fundal și iz de ciocolată, am fost victima voluntară a unui masaj balinez; un masaj cu pietre calde de care mă bucur când nu mă doare nimic și caut doar starea de bine.

Bulimia și curajul de a fi imperfect

Las puțin la o parte poeziile și proza de alint, pentru un subiect tabu pe care îl am în ciorne de mai bine de un an. Am adunat materiale, m-am întors să revăd informații, am adăugat câteva idei pe parcurs, dar mi-a fost frică să îmi asum și să public ceva coerent. Anul acesta mi-am propus însă să îmi privesc umbrele cu îngăduință și curaj. Sper să fie util și altora dar și dacă mă ajută doar pe mine să îmi clarific factorii declanșatori și mai ales pe cei vindecători, este suficient.

Terapie

Astăzi, printre frunze-păsări-căzătoare, am acceptat că vara s-a sfârşit şi nu aş putea să o întorc din drum nici dacă aş vrea. Dar nu aş vrea. Pentru că știu că vara nu are timp de depresii şi amânări, şi-a copt fructele şi-a plecat, lăsându-mă cu sternul plin de scoici şi flori presate.

Igiena emoțională

Dacă ne tăiem, punem un plasture şi dacă avem o infecţie, luăm antibiotice. Ce facem însă atunci când ne doare sufletul sau când mintea o ia razna? Este de aşteptat să depăşim rănile psihologice de la sine, dar dacă eşti respins sau agonizezi datorită unui eşec, leziunile emoţionale pot fi la fel de îngrozitoare ca cele fizice. 

Ecomarathon, a love story

Verde crud, nori de zahăr şi flori de munte - exact aşa îmi aminteam Moieciu de Sus şi dealurile dimprejur. Îmi aminteam şi drumul şerpuit de-a lungul văii şi, în dreapta, firul de apă picurat din marginile moi ale muşchiului sub care stă stânca.

Damaged goods

Cu ocazia scrierilor Petronelei, m-am căutat la iubirea de mamă, mai exact a ei faţă de mine, că despre a mea faţă de ea mai ştiu câte ceva. M-am întrebat dacă atunci când m-a rănit cu lipsa, cu vorba sau cu cureaua, mă iubea. Nu cred că m-a chinuit voluntar, ci în acord cu bagajul ei, cu circumstanțele, cu "înțelepciunea" populară a vremii. Cu scuza asta mi-am înghesuit toate amintirile negre într-un dulap cu trei lacăte.

Timpuri verbale: eşti, nu eşti şi nu mai eşti

În dimineaţa aia a sunat fratele tău şi a zis că nu mai eşti. Am strâns volanul în pumni, am accelerat, nu am mai văzut nimic printre genele strânse şi ude şi nu am mai auzit nimic dincolo de vidul meu. Am oprit în câmp, am urlat prelung şi am rostogolit lacrimi în bărbie. Când aproape s-au uscat, am umplut o valiză de haine negre şi am plecat iar, de unde abia mă-ntorsesem.