Martie, surâs cu muguri

Astăzi-ul ăsta moale și cald îmi amintește de trei întâmplări în care timpul curgea domol.

În prima căutam un cadou de ziua femeii pe la începutul anilor '80. Magazinele erau gri, goale și anoste, cu câteva articole dispuse creativ încât să lase impresia de diversitate. Eram hotărâtă să caut până când aveam să găsesc ceva ce ar putea să îi smulgă mamei un zâmbet, oricât de mic.

Tata

Tata mă făcea să râd, să gândesc, să creez, să muncesc, să descopăr și să fiu mândră mine. Îi admiram caligrafia, desenul, dezlegarea cuvintelor în rebusul cu definiții scurte, muzica, ideile, inteligența ludică. Tata mă făcea să plâng, să tremur, să vreau să nu mai exist, să dispar sau să mor. M-a chinuit cum a fost chinuit el, cum a fost chinuit bunicul, străbunicul poate.

Alb-astru

Te iubesc așa cum torc pisicile, cu mulțumire și pace. Nu mai am timp să scriu pentru că citesc întruna. Dar las aici câteva fotografii și gândul că îmi este foarte bine, să se consemneze fără întârziere!

Libertate

Vântul prea cald pentru ianuarie grăbește norii în stoluri albe și fuioare destrămate, rotocol deasupra capului.

Epifanie

Îmi este dor de dragostea ta mai mult decât de tine.

Mie îmi este dor de noi înainte să ne naștem și să ne rătăcim în iluzia cunoașterii. Vreau să te văd ca și când te-aș vedea pentru prima dată și mintea nu ar ști ce să facă cu tine, gândurile nu ar ști să îți organizeze conturul, conținutul și umbra într-un concept măsurabil.

Pain and suffering

Am patru poezii imperfecte în sertar și un curs de miracole (nu e magie, e un mecanism de resetare a convingerilor și condiționărilor societale, dublate de industrializare și consumerism, pentru a putea funcționa ca ființă empatică și conștientă) - care anulează cu fiecare lecție puținele gânduri pe care credeam că am reușit să le stabilizez de-a lungul anilor.

Anul în care am iubit tăcerea

Minutele sunt ca semințele de păpădie ridicate de vânt. Când cad înapoi pe pământ lasă cicatrici delicate despre întâmplările și emoțiile pe care le-au simțit în zbor. Anul ăsta am trăit egal înăuntrul și în afara lui trebuie. Am vrut mai mult de la mine și am înțeles că îmi e bine cu mai puțin.

Schi

La jumătatea drumului, orașul stă încremenit în stânga sub nori străvezii ca rotocoalele de fum de țigară. Pădurea e uscată, aproape transparentă. Printre trunchiurile verticale de fag se vede pământul acoperit cu frunze și puțină zăpadă. Jos miroase a frig și mucegai, sus este cald și soare - un caz clasic de inversiune termică.

Dor de ducă

Noiembrie a fost lung cât un an, fiecare zi un carusel de emoții și îndoieli, ca niște șerpi încolăciți în jurul gleznelor, brațelor, gâtului. În televizor cineva vorbește despre război, sus sonorul unui film animat curge pe scări, apa se zbate între vasele murdare și chiuvetă și toate zgomotele astea mi se par insuportabil de triste.

Introspecție

Am început să hibernez
Să respir rar, să mănânc puțin
Să îmi ascult bătăile inimii, pulsul

În care lumea devenea roz

Zăpada era înaltă și oamenii săpau o rețea de tranșee care unea casele, magazinele de alimente, școlile și stațiile de autobuz. Cu mâna ca o lopată de campanie spărgeam crusta zăpezii și decupam din nămeți nou născuți ovali pe care îi purtam cu grijă într-o creșă ca un iglu. Când nu îmi mai simțeam picioarele ude și reci, intram în scara blocului și mă lipeam de singurul calorifer dezmorțit din holul cu iz de mucegai și mâncare al parterului. Mii de ace fierbinți îmi pulsau în obraji și palme.