Marţi şi ceva

Ţara cu vultur imperial şi munţi uriaşi e cinstită, disciplinată, fără umor, cu mâncare nepreţioasă şi bere bună. Am stat sus în fiecare zi - pe pârtii, pe cablu, în cabane supradimensionate dar neîncăpătoare. Am schiat câteva ore bune. Am dormit devreme în fiecare seară şi am visat pârtii negre pe care alunecam fără control. Am tresarit în somn dar n-am căzut.

Equinox

The day and night are equal and the summer is dying. Our most beautiful season will be gone by tomorow. I believe I have finally arrived to a good place in my life. I have all that I need and what is missing is irrelevant. I have love, time and health.

Astenie II

Judecând după numărul de pantofi cumpăraţi în ultima lună, sunt în depresie. O depresie mascată de proiecte ample, mult sport, tradiţionala plimbare de ziua mea, mult rosé şi puţine roze. Până şi eu m-am plictisit de căutarea furibundă a fericirii-generice ca ideal eluziv desprins din filme şi reclame.

Ziua dorului

Dragă mama,

Astăzi a fost soare de primăvară târzie. Au înflorit castanii, toţi. Au şi înfrunzit, de-a lungul străzilor şi-al aleilor din parc; din parcul cu platan-bătrân lângă care mă opresc adesea să vorbesc cu tine.

Să vă iubiţi până cădeţi din picioare!

Una era bunică şi cealaltă mamaie. Şi mi se părea atunci că mamaie sună mai puţin a bătrâneţe şi mai aproape de inimă, un fel de bunică mai onorabilă aşa. Mamaia Crăciun[oaia] a împlinit 89 de ani ieri.

Paşte foarte fericit!

Paştele şi Crăciunul aveau o cu totul altă substanţă în copilărie: anticipam şi participam cu totul, de la curăţenie, la gătit, decorat şi ospătat, chiar dacă cu o doză de religiozitate mai curând ritualnică decât spirituală.

Iubiri aproape celebre

Bunica a avut cinci copii, patru fete şi-un fecior. Mama a fost cea mai mare, iar eu prima nepoată. Între mine şi surorile mici şi gemene ale mamei e tot atât cât între mine şi sora mea, astfel ca am crescut într-o familie mare, cu duminici gălăgioase în jurul mesei, cu multe mătuşi, unchi şi verişori.

Aberaţii din noaptea cea mai lungă

Luuuume-lume, peste câteva zile dăm pagina asta mâzgălită, îngălbenită, cu greşeli şi corecturi, colorată, cu colţul frunzărit de-atâta frământare, cu bilanţ pozitiv deşi n-ai zice la prima vedere, dăm coala asta zic, pe-o foaie nou-nouţă, virgină şi albă, numai bună de mototolit, schiţat planuri, scris istorii, desenat, creat, încercat, ratat, reuşit şi neapărat consemnat. 

Toma, 6 ani

Dragul meu băieţel,

Chiar dacă nu ştiu când au trecut şase ani, ştiu următoarele:

Când tu erai doar o idee abstractă în pântecul meu, o idee minusculă de paisprezece săptămâni şi ţi-am auzit inima bătând ca un galop dezlănţuit de cai tineri şi liberi pe o pajişte nemaiumblata, am plâns de fericire.

City break la Nisa

Am rezervat excursia inca din martie, de cand ne-am intors din Amsterdam. Cu nod in gat si asigurare de calatorie pentru cazuri extreme; pentru cei care nu stiu, din cauze total independente de mine (desi adeptii teoriilor energetice sunt de alta parere), am ratat cateva excursii, aniversari, evenimente indelung programate. Dar nu, de data asta avea sa fie ca la carte. Carte de povesti, s'il vous plait (aici adeptii de mai sus ar aplauda frenetic).

Viata e buna si pufoasa, ca o paturica de casmir

Maine trec in decada urmatoare si oricat de mult as vopsi realitatea, pragul asta e mai mult decat psihologic pentru toata lumea: de-acum chiar nu mai esti tanar decat pentru cei care au depasit deja aceasta varsta. Pe de alta parte nu esti nici chiar rascopt, esti numai bun pentru impartit intelepciune, ceea ce am si purces a face, chiar cu o zi in avans. Am gasit cinci mituri validate de mine in patruzeci de ani:

Sabotaaaaaaj

Zece ani de cand nu ne-am saturat unul de altul. Zece de cand ne-am cusut legal unul de celalalt. Zece de cand descoperim impreuna viata. Stiu ca e cliseu, dar in timp am devenit si ramas iubiti, prieteni si parteneri.

Scrisoare

Zilele trecute s-au împlinit zece ani de când ne-am logodit. Da, ştiu că am înghesuit o mulţime de evenimente de ziua numelui tău: ne-am logodit şi trei ani mai târziu am făcut şi cununia religioasă; l-am botezat pe primul născut tot în 27 decembrie şi bine am făcut, căci iată nici nu mai ştiu în ce zi am încreştinat mezinul! Dar uite aşa nu o să uităm să le ţinem socoteală şi poate o să şi sărbătorim cu fast în anii mai puţin încărcaţi.

Întâlnirea de douăzeci de ani

Da, da, de douăzeci. Doi-zece-doi-zece. De la terminarea liceului.

Anii mei de liceu au fost fenomenali: am fost în cea mai bună clasă din cel mai bun liceu din oraş. Asta a fost o surpriză şi pentru mine. Surpriză care s-a transformat în şoc, responsabilitate, rebeliune, dragoste, panică, dubii, teribilism şi tot ce mai încape într-o minte de adolescent.

Ghiocelul meu

Vine şi mi se aşează în braţe şi toţi gheţarii de prin colţurile cu mai puţină lumină se topesc şi ne inundăm amândoi de dragoste şi primăvară şi căldură aurie.

Nouă ni se întâmplă nouă

Nouă ani de dragoste, de fluturi în stomac, uneori coloraţi de vise, curcubee, cuvinte scrise şi împărtăşite, alteori negri de frică, de distanţe, de nevorbit sau neţinut în braţe. Nouă ani buni-nebuni, rollercoaster de planuri, reuşite, încercări, încleştări, încercănări, lacrimi de dor, ciudă, dar mai ales fericire.

Un an de-acasa

Patru anotimpuri de readapatare. Care s-au succedat (oare asta vine de la succeeded?!) relativ firesc: o vara fara ploi si fara pulovere la noua seara pe terase (fapt curios pentru Brasov), o toamna lunga, cu carnaval si lampioane de st Martin, o iarna cu multa zapada si multi virusi urmata de o primavara alene, blanda si luminoasa.

Help wanted

Curand e prima zi de nastere a lui Andrei. Masa si dansul in weekend. Inca nu m-am hotarat in privinta motului, pentru ca citeam undeva ca nu s-ar face in postul Pastelui si pentru ca Toma ar fi discriminat (desi, citeam in acelasi loc ca mai e vreme pana la cinci ani dar se face numa'-n anii fara sot). Ca acolo unde a-mplinit el un an, n-aveam cu cine si nici nu sunt neaparat in sync cu tainele si traditiile de prin partea locului astuia.

Solicit, astept si voi urma sfaturi in aceasta privinta. Seriously! Ce pun pe tava fermecata? Acasa sau la restaurant? In familie sau in cadru extins? Ati facut? Ati face?

In curand mezinul nu va mai fi bebelusul cu mustati de lapte, gangurind "gish-gish". E din ce in ce mai sigur de pasii lui care au fost la inceput doi, apoi cinci, apoi lungimi intregi de casa cu mainile ridicate-n dreptul umerilor a echilibru. Are opt perlute pe care le ascute in muchii de mobila si jucarii. Spune doar mma-mma, dar intelege mult mai multe lucruri. Descopera lumea jucandu-se si razand. Rade la buna dimineata, la v-ati ascunselea, la gadilat, la aruncat in sus si fugarit temeinic. Apoi plange ofticat cand n-are voie "acolo", la sertare, dulapuri, usi si prize. Strange ochii si miauna rugator sa-l iei in brate. Si sa il duci "i-i".Seamana foarte bine cu Toma la un an.

Astept primavara sa iesim la plimbare de mana si sa dormim in parc tresarind in somn de visul vreunei pisici nesmotocite indeajuns sau a vreunui porumbel zburatacit inainte de vreme. Astept primele cuvinte si conversatii "profunde" intre persoanele mici pe care le-am inventat.

Sunt indragostita iremediabil de inocenta si albastrimea din ochii lor!

Iubiţi-vă până cădeţi din picioare!

Aşa ne-a ursit bunica, pe linia de tramvai, imediat după nuntă! Bunica cea croitoreasă de lux şi gospodină de mofturi lejere. Bunica care se zgârcea la ouă ca baba găinii din punguţa cu doi bani dar compensa generoasă cu banii de sub şorţ pentru câte o cafea şi-o ţigară-n liceu. Odată şi pentru cizmele-alea bleu cu ţinte argintii pe sub genunchi. Bunica care n-a muncit decât ce-a vrut ea, pentru alte doamne preţioase şi sclifosite, care şi-a bănuit consortul de fapte extraconjugale şi l-a iertat apriori, care a-mplinit 87 de ani-mulţi-înainte! şi pe care vreau să o văd în primăvara asta şi să îi pun strănepoţii în poală. Cochetă, egoistă, cu umor uşor, determinată şi superfluă deodată. Garda de veghe a grădinii din faţa blocului. Nelipsită de la cozile din cartier în decadele copilăriei mele. Care mi-a spus în adolescenţa mea că nu s-a măritat cu iubirea vieţii ei.

Şi nici cealaltă bunică nu. Cealaltă bunică avusese o poveste de dragoste cu un mare muzician. Urmată de o căsnicie tulbure, cinci copii şi un serviciu modest pe criterii de dosar nesănătos. Bunicul a murit acum 31 de ani, iar domnul din povestea de dragoste a bunicii a venit să o vadă cu puţină vreme înainte de a se stinge şi el. Şi a dus-o în concediu la munte, poate primul ei concediu... şi a fost prima oară când am văzut sclipici în ochii bunicii.

Astea două revelaţii au fost premisa primelor mele dubii şi depresii.

Şi apoi cred că nici mama nu s-a căsătorit cu iubirea vieţii ei. Pentru că aceasta nu venise încă. Şi nici nu a mai putut veni, că era ocupat.

De urâţică ce e, februarie a devenit a dragostei. Eu aşa cred, că februarie e o lună hobită, miică şi friguroasă, nici laie nici bălaie, şi ca s-o vrea cineva, s-a prefăcut a ţine cu amorul. Personal, îmi place iunie cu noaptea ei de sânziene şi cerurile despicate.

Paispe

[later edit - am primit si ilustratiile, asa cum s-au vazut lucrurile de pe malul celalalt]

Printre virusi, pampersi si nameti, am negociat trei ore numai ale noastre, cu cina si vin fiert. Sub pretext ca au trecut opt ani din ziua V in care ne-am inodat mustatile legal.